HEMATÍNĂ s.f. Substanță colorantă a hemoglobinei, care conține fier. [< fr. hématine, cf. gr. haima – sânge]. Vezi definitia »

GHÉBĂ, ghebe, s. f. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. [Var.: gheb s. n., ghebeá s. f.] – Din tc. kebe. Vezi definitia »

surleáță, surléțe, s.f. (reg.) colibă în care locuiesc țăranii în timpul cositului. Vezi definitia »

BÍLĂ³, bile, s. f. Trunchi (subțire), mai ales de brad, întrebuințat în construcții, la schele. – Din bg. bilo. Vezi definitia »

fáimă s. f. – Reputație, renume, celebritate. – Var. (înv.) famă. Lat. fama, dar der. directă pare incertă; este mai curînd cuvînt neol., format din latină pe baza modelului lui defăima (Candrea, Rom., XXXI, 308; Tiktin; Pușcariu 495; DAR; REW 3246). Sec. XIX. – Der. faimos, adj. (renumit, celebru). Vezi definitia »