NATURALIZÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; (spec.; jur.) obținerea cetățeniei unui stat pe baza recunoașterii unui drept special; încetățenire; naturalizație. 2. Formă de adaptare a organismelor, caracterizată prin faptul că un grup de indivizi devin capabili să trăiască într-un mediu nou; aclimatizare. [< naturaliza]. Vezi definitia »

PAPIONÁRE, papionări, s. f. Mișcare în zigzag a drăgilor (1) în canale. [Pr.: -pi-o-] – După fr. papillonnage. Vezi definitia »

RADIÉRE¹, radieri, s. f. Faptul de a radia¹; radiație. [Pr.: -di-e-] – V. radia¹. Vezi definitia »

PERCUTÁRE, percutări, s. f. Acțiunea de a percuta. – V. percuta. Vezi definitia »

INTITULÁRE, intitulări, s. f. Acțiunea de a (se) intitula și rezultatul ei; titlu, nume. [Var.: (pop.) întituláre s. f.] – V. intitula. Vezi definitia »