Definita cuvantului cloacă
CLOÁCĂ, cloace, s. f. 1. Canal subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraș. 2. (Adesea fig.) Băltoacă murdară și rău mirositoare; loc infect, plin de murdării. 3. Cavitate a corpului batracienilor, reptilelor și păsărilor, în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale și urinare. – Din lat. cloaca, fr. cloaque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cloacă
flămânzílă (persoană veșnic flămândă) (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui flămânzílă Vezi definitia »
CETENĂ (‹ fr. {i}) s. f. Substanță chimică (H2=C=O; p. t. -151 ºC; p. f. -56 ºC) obținută prin piroliza acetonei; gaz cu miros înecăcios, care reacționează ușor, fiind un bun agent de acetilare. Vezi definitia »
SORBÓZĂ s. f. Substanță chimică asemănătoare cu fructoza, folosită la sinteza vitaminei C. – Din fr. sorbose. Vezi definitia »
CARBÉNĂ s.f. (Chim.) Compus organic care se găsește în asfalturi. [< fr. carbènes]. Vezi definitia »
CARAGÁȚĂ, caragațe, s. f. (Ornit.) Coțofană. ♦ Fig. (Fam.) Femeie vorbăreață. ♦ Expr. (Fam.) A face caragațe = a face glume (pe socoteala cuiva); a umbla cu păcăleli. [Var.: garagáță s. f.] – Din ngr. karakáxa. Vezi definitia »