TÚRBĂ s. f. 1. cărbune ușor, cafeniu-închis, în locuri mlăștinoase, prin carbonizarea parțială a plantelor. 2. depozit organic din resturi vegetale incomplet descompuse. (< fr. tourbe) Vezi definitia »

verdeață, verdețuri s. f. dolar. Vezi definitia »

CHIONOSFÉRĂ s. f. strat al atmosferei în care precipitațiile sunt întotdeauna solide (gheață și zăpadă). (< fr. chiono-sphère) Vezi definitia »

SEMIVOCÁLĂ s.f. Vocală care nu se poate rosti decât împreună cu o altă vocală (cu care formează un diftong); semiconsoană. [< semi- + vocală, după fr. semi-voyelle]. Vezi definitia »

MANICHIURÉZĂ, manichiureze, s. f. Manichiuristă. – Manichiură + suf. -eză. Vezi definitia »