SENZÁȚIE, senzații, s. f. 1. Reflectare nemijlocită a unor însușiri ale obiectelor din realitate ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț. Senzație vizuală. Senzație auditivă. ◊ Expr. A avea senzația că... = a simți, a i se părea că... ♦ Percepție. ♦ Simțire; sentiment. 2. Ceea ce are un caracter senzațional, impresionează în mod puternic simțurile, imaginația; ceea ce constituie un prilej de emoții violente. ◊ Loc. adj. De senzație = senzațional. ◊ Expr. A face senzație = a produce o impresie foarte puternică, a trezi un interes deosebit, a face vâlvă. [Var.: senzațiúne s. f.] – Din fr. sensation, lat. sensatio, -onis. Vezi definitia »

INJÚRIE s. f. jignire gravă, insultă, invectivă. (< după lat. iniuria, fr. injure) Vezi definitia »

PETROGRAFÍE s. f. ramură a geologiei care studiază rocile; descrierea, clasificarea, geneza, compoziția lor; petrologie. (< fr. pétrographie) Vezi definitia »

ARDÉZIE, ardezii, s. f. Rocă argiloasă dură, care se poate desface ușor în foi subțiri; servește la acoperirea caselor, la fabricarea tăblițelor etc. – It. ardesia. Vezi definitia »

CEREBROMALACÍE s. f. ramolisment cerebral. (< fr. céré-bromalacie) Vezi definitia »