ALITERÁȚIE s. f. 1. repetare, cu efect muzical, a aceluiași sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproferon, parhomeon. 2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică. ◊ tendință patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe. (< fr. allitération) Vezi definitia »

MERALGÍE s. f. durere în coapsă. (< fr. méralgie) Vezi definitia »

ABJÉCȚIE s.f. Faptă abjectă; josnicie; ticăloșie. [Cf. fr. abjection, lat. abiectio]. Vezi definitia »

BACTERIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care are ca obiect studiul bacteriilor. V. microbiologie. [Pr.: -ri-o-] – Fr. bactériologie (< gr.). Vezi definitia »

DECÓCȚIE s.f. Fierberea unor plante în apă; (concr.) decoct. [Gen. -iei, var. decocțiune s.f. / < fr. décoction, lat. decoctio]. Vezi definitia »