Definita cuvantului perfect
PERFÉCT, -Ă I. adj. 1. care întrunește toate calitățile; desăvârșit, ireproșabil, impecabil. 2. deplin, complet; absolut. ♦ (mat.) număr ~ = număr natural egal cu suma divizorilor săi. II. adv. cu desăvârșire. ◊ (afirmativ) de acord! foarte bine! excelent! III. s. n. timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut. (< lat. perfectus, germ. perfekt)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu perfect
ABSTRÁCT, -Ă, abstracți, -te, adj. 1. Care rezultă din separarea și generalizarea celor mai esențiale particularități proprii unui grup de fenomene; care este detașat de raporturi sau de legături concrete. Știință abstractă. ♦ (Substantivat, n.) Abstract verbal = substantiv derivat de la un verb, denumind acțiunea acestuia. ◊ Loc. adv. În abstract = pe bază de deducții logice (și nu de date concrete); rupt de viața reală. ♦ (Substantivat, n.) Cuvânt abstract (1). 2. Care este conceput (prea) general, (prea) teoretic; greu accesibil înțelegerii. – Germ. abstrakt (lat. lit. abstractus). Vezi definitia »
SALVCONDÚCT s. n. document care acorda cuiva, în trecut, dreptul de liberă trecere pe un teritoriu străin sau într-o zonă de război. (după it. salvacondotto) Vezi definitia »
compact disc, disc optic folosit pentru stocare de informatii Vezi definitia »
SUBDIALÉCT, subdialecte, s. n. Ramificație teritorială a unei limbi, subordonată dialectului și superioară graiului. [Pr.: -di-a-] – Sub1- + dialect. Vezi definitia »
PICT- v. picto-. Vezi definitia »