DEZOBIȘNUÍRE s. f. Faptul de a (se) dezobișnui. – V. dezobișnui. Vezi definitia »

abstractizáre s. f. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție. (< abstractiza) Vezi definitia »

EXPÚNERE s.f. Faptul de a (se) expune. ♦ Narațiune, povestire. ♦ (Muz.) Expoziție; (spec.) parte a unei fugi în care subiectul apare în întregime la una din voci sau trece o dată la fiecare dintre vocile participante. ♦ Explicație, parte explicativă (a unei legi, a unei hotărâri etc.). [< expune]. Vezi definitia »

OBSERVÁRE s.f. 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei. ♦ Observație (3). 2. (Mil.) Cercetare, supraveghere a inamicului și a obiectivelor lui în scopul obținerii de informații; observație. 3. (Statist.) Prima fază a cercetării, constând în înregistrarea informațiilor cu privire la caracteristicile unităților unei colectivități statistice. [< observa]. Vezi definitia »

VOALÁRE s.f. Acțiunea de a (se) voala și rezultatul ei; umbrire, estompare. [Pron. vo-a-. / < voala]. Vezi definitia »