PÁNTĂ s.f. 1. Înclinare, coastă, povârniș al unui teren, al unei suprafețe; porțiune din traseul unei șosele pe care vehiculele circulă coborând. 2. (Mat.) Unghi format de o dreaptă cu o orizontală sau cu un plan orizontal; tangentă trigonometrică la acest unghi. [< fr. pente < pendre – a atârna]. Vezi definitia »

TONÉTĂ s. f. stand mic pentru comerțul stradal, unde se vând cărți, răcoritoare, dulciuri etc. (după fr. tonnelet) Vezi definitia »

manivelă, manivele s. f. (peior.) onanist. Vezi definitia »

UMBÉLĂ s.f. (Bot.) Inflorescență în care pedunculele fiecărei flori pornesc toate din același punct și se ridică la aceeași înălțime. [< it. umbella, cf. fr. ombelle < lat. umbella – umbrelă]. Vezi definitia »

DÓNIȚĂ, donițe, s. f. 1. Vas făcut din doage de lemn, cu toartă (și capac), cu care se cară și în care se ține apa; cofă, botă. 2. Găleată de lemn (largă în partea de sus) în care se mulg vacile sau oile; șiștar. 3. Conținutul unei donițe (1, 2). [Pl. și: doniți] – Din scr. dojnica. Vezi definitia »