IMBIBÍȚIE, imbibiții, s. f. 1. (Livr.) Îmbibare cu un lichid. 2. (Biol.) Proces fizico-chimic de pătrundere a apei în celulele vegetale, în țesuturi etc. – Din fr. imbibition. Vezi definitia »

LOGOCLONÍE s. f. defect de vorbire constând în repetarea unei silabe la mijlocul sau la finalul unui cuvânt. (< fr. logoclonie) Vezi definitia »

HIDROTERAPÍE s. f. tratament bazat pe utilizarea apei (băi, dușuri, afuziuni etc.); hidropatie, hidroterapeutică. (< fr. hydrothérapie) Vezi definitia »

AUTOCLAZÍE s. f. topire a unui țesut organic prin fermenți proprii. (< engl. autoclasis) Vezi definitia »

EGÉRIE s.f. (Liv.) Sfătuitoare secretă. [< fr. égérie, cf. lat. Egeria – nimfă]. Vezi definitia »