IÓNIU s. n. element radioactiv, izotop al toriului. (< germ. Ionium, fr. ionium) Vezi definitia »

asédiu (asédii), s. n. – Încercuire și atacare a unui loc. It. assedio (sec. XIX). – Der. asedia, vb. (a supune unui asediu); asediator, adj. (care asediază). Vezi definitia »

căsătóriu s.m. (înv.) om stabilit, cu casă, căsătorit; tată de familie, stăpân al casei; casnic, căsar, căsaș. Vezi definitia »

GIÚLGIU, giulgiuri, s. n. Pânză subțire și fină care se așterne peste ceva, care acoperă ceva. ♦ Pânză cu care se acoperă mortul; lințoliu. [Var.: giúlgi s. n.] – Din magh. gyolcs. Vezi definitia »

SPOLIÁRIU s. n. loc în care erau despuiați gladiatorii omorâți în arenă. (< lat. spoliarium) Vezi definitia »