PILOTÁJ, pilotaje, s. n. 1. Faptul de a conduce o navă, o aeronavă, o locomotivă în calitate de pilot¹; pilotare; știința și tehnica acestei conduceri. 2. Încetinire a mersului unui vehicul aerian sau terestru din cauza unor condiții speciale (porțiuni periculoase ale traseului, intrări în porturi, vizibilitate scăzută etc.). – Din fr. pilotage. Vezi definitia »

HALÁJ s.n. Tragere a navelor la mal sau de-a lungul unei căi de navigație. [< fr. halage]. Vezi definitia »

CLEIONÁJ s. n. Rețea de nuiele împletite între pari înfipți în pământ, cu care se consolidează o coastă de deal, o râpă, un taluz, etc. [Pr.: cle-io-] – Din fr. clayonnage. Vezi definitia »

CORNÁJ s. n. 1. Zgomot produs de trecerea aerului prin căile respiratorii (laringe, bronhii, trahee), îngustate din cauza unor leziuni, a unor infecții etc. 2. Sforăiala care se aude la cai când sunt goniți la galop. – Din fr. cornage. Vezi definitia »

TUBÁJ s.n. (Med.) Metodă de examen clinic constând în introducerea în stomac, pe cale bucală, a unui tub de cauciuc pentru extragerea de suc gastric. ♦ Tubaj laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie. [< fr. tubage]. Vezi definitia »