PÉRGOLĂ s.f. (Arhit.) Construcție din grinzi de lemn susținute de coloane, folosite în parcuri și grădini pentru a se ridica pe ele plantele agățătoare. [< it., fr. pergola]. Vezi definitia »

IPOTENÚZĂ s. f. latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. (< fr. hypoténuse) Vezi definitia »

SÂNGEÁCĂ s. f. v. sângeapă. Vezi definitia »

MOCÍRLĂ, mocirle, s. f. Apă stătătoare (de mică întindere) provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi; loc mlăștinos, noroios; noroi, mâl. ♦ Fig. Decădere morală; mediu decăzut din punct de vedere moral. – Cf. bg. močilo. Vezi definitia »

LÍNDENĂ s. f. v. lindină. Vezi definitia »