ALTERNÁNȚĂ, alternanțe, s. f. Revenire prin alternare. ♦ Variație a vocalelor sau a consoanelor într-un cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie, folosită de limbă pentru a diferenția diversele forme gramaticale sau derivatele unui cuvânt. – Fr. alternance. Vezi definitia »

a da în nepoțeală expr. (intl.) a face pe prostul; a simula lipsa de fermitate. Vezi definitia »

OSTEOPORÓZĂ s. f. rarefiere, fără decalcifiere, a țesutului osos, prin mărirea spațiilor medulare. (< fr. ostéoporose) Vezi definitia »

SCOÁCĂ s. f. (Reg.) Lapte acru; brânză proaspătă făcută din lapte acru. Vezi definitia »

AUTOCARAVÁNĂ, autocaravane, s. f. 1. Autovehicul amenajat ca laborator, pentru proiecția filmelor etc. 2. Caravană de autovehicule. [Pr.: a-u-] – Auto² + caravană. Vezi definitia »