PSIHANALÍZĂ s.f. 1. Teorie psihologică și tehnică psihoterapică enunțată de Sigmund Freud, bazată pe analiza proceselor psihice inconștiente și pe conflictul dintre diferitele sfere ale psihicului (eul și libidoul). V. freudism. 2. Metodă de tratament al bolilor neuropsihice, bazată pe asociația liberă (bolnavul trebuind să relateze tot ce-i trece prin minte fără nici o reținere), pe analiza viselor și a unor reacții automate, în aparență neînsemnate. [< fr. psychanalyse, cf. gr. psyche – suflet, analysis – analiză]. Vezi definitia »

TREBUÍNȚĂ, trebuințe, s. f. 1. Nevoie, necesitate. ◊ Loc. adj., adv. De trebuință = folositor, necesar, util; trebuincios. ◊ Expr. Îmi face trebuință (sau am trebuință de...) = îmi este necesar, îmi trebuie... ♦ Interes. 2. (Ieșit din uz) Treabă, afacere, chestiune. – Trebui + suf. -ință. Vezi definitia »

PASARÉLĂ s.f. 1. Punte mobilă folosită pentru urcarea sau coborârea de pe o navă. ♦ Platformă pe puntea de sus a unei nave, unde stă ofițerul de cart sau timonierul. 2. Pod îngust pentru pietoni care trece peste o linie ferată, peste o șosea etc.; legătură între două clădiri la nivelul etajelor. [Var. paserelă s.f. / < fr. passerelle]. Vezi definitia »

smấrcă, smấrci, s.f. (reg.; ir.) femeie care plânge cu ușurință. Vezi definitia »

PROCURATÚRĂ s. f. organ de stat cu supravegherea aplicării și respectării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță. (< rus. prokuratura) Vezi definitia »