DIAGONÁL, -Ă I. adj. ca o diagonală; oblic. II. s. n. (text) împletitură de fire care prezintă în țesătură linii paralele oblice. II. s. f. 1. segment de dreaptă care unește două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru. ♦ în ~ = de-a curmezișul. ◊ (mil.) curea purtată de-a curmezișul pieptului. 2. bară, grindă etc. pusă în curmeziș. 3. linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. (< fr. diagonal, lat. diagonalis) Vezi definitia »

DECAGONÁL, -Ă adj. În formă de decagon. [Cf. fr. décagonal]. Vezi definitia »

VOCAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la vocație; profesional. [Pron. -ți-o-. / cf. engl. vocational]. Vezi definitia »

SUPERFICIÁL, -Ă adj. (și adv.) care există numai la suprafață, fără să pătrundă în adâncime; de la suprafață. ◊ (fig.) care privește și tratează lucrurile cu ușurință, ușuratic; lipsit de adâncime; neesențial. (< fr. superficiel, lat. superficialis) Vezi definitia »

VECTORIÁL, -Ă, vectoriali, -e, adj. Care aparține vectorului, privitor la vector, care folosește vectorii. ◊ Calculul vectorial = ramură a matematicii care se ocupă cu studiul operațiilor făcute cu vectori. [Pr.: -ri-al] – Din fr. vectoriel. Vezi definitia »