CĂLĂRÍT s. n. Călărie. – V. călări. Vezi definitia »

ARHIMANDRÍT, arhimandriți, s. m. Titlu dat starețului unei mânăstiri mari sau unor călugări cu slujbă înaltă pe lângă o episcopie; persoană care are acest titlu. – Din sl. arhimandritŭ. Vezi definitia »

ȘUMENÍT, -Ă, șumeniți, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – V. șumeni. Vezi definitia »

GIOBERTÍT s. n. magnezit. (< fr. giobertite) Vezi definitia »

SMITSONÍT s.n. (Chim.) Carbonat natural de zinc. [Var. (după alte surse) smithsonit. / < fr. smithsonite, cf. Smithson – chimist englez]. Vezi definitia »