DOLOMÍTĂ s.f. Mineral alcătuit din carbonat de calciu și de magneziu, care intră în constituția unor mari masive muntoase; (p. ext.) rocă calcaroasă care conține magneziu. [Var. dolomit s.n. / < fr. dolomite, cf. Dolomieu – mineralog francez]. Vezi definitia »

TRĂSÚRĂ, trăsuri, s. f. 1. Vehicul pe patru roți, cu arcuri, tras de cai și folosit la transportul persoanelor. ◊ (Înv.) Trăsură cu aburi = tren. 2. (Astron.; pop.; art.) Constelația Vizitiul. 3. (Înv.) Linie a feței; trăsătură (1). 4. (Înv.) Linie de hotar între două proprietăți. ♦ Suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini. 5. (Rar; în sintagma) Trăsură de unire = liniuță de unire. – Tras + suf. -ură. Vezi definitia »

fâșcâitúră, fâșcâitúri, s.f. (reg.) șuierătură, fluierătură. Vezi definitia »

SFÁDĂ, sfezi, s. f. (Pop.) Ceartă, gâlceavă. ♦ Conflict, neînțelegere, divergență; zâzanie. [Var.: svádă s. f.] – Din sl. svada. Vezi definitia »

ZDREÁLĂ, zdrele, s. f. (Reg.) Fărâmă, bucățică. – Postverbal al lui zdreli. Vezi definitia »