Definita cuvantului clopotar
CLOPOTÁR, clopotari, s. m. 1. Persoană care trage clopotele (1) la biserică. 2. Persoană specializată în fabricarea clopotelor (1). – Clopot + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clopotar
CONCUSIONÁR s.m. (Jur.) Jefuitor al avutului public. [Pron. -si-o-. / cf. fr. concussionnaire]. Vezi definitia »
SCIFOZOÁR, scifozoare, s. n. (La pl.) Clasă de celenterate cuprinzând unii polipi și unele meduze; (și la sg.) animal din această clasă. [Pr.: -zo-ar] – Din fr. scyphozoaires. Vezi definitia »
CENTIÁR, centiari, s. m. Unitate subdivizionară de măsură pentru terenuri, egală cu a suta parte dintr-un ar. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. centiare. Vezi definitia »
șițár, șițári, s.m. (reg.) 1. meseriaș care face șițe; șindrilar. 2. meșter care clădește case. Vezi definitia »
MOLÁR, -Ă adj. Referitor la mol. ◊ Concentrație molară = molaritate. [Cf. fr. molaire]. Vezi definitia »