PUSTIÍT, -Ă, pustiiți, -te, adj. 1. Prefăcut în pustiu (I 1); părăsit, lipsit de viață; devastat, prădat, distrus. 2. (Pop.) Retras; izolat, solitar. – V. pustii. Vezi definitia »

PĂDURĂRÍT s. n. 1. Ocupația pădurarului, viața de pădurar; pădurărie¹. 2. (Rar) Silvicultură. 3. (Înv.) Impozit plătit de proprietarii de pădure. – Pădure + suf. -ărit. Vezi definitia »

PREAMĂRÍT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor sau prelaților) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit. Vezi definitia »

zăletít, -ă, adj. (reg.) speriat, leșinat. Vezi definitia »

DECREPÍT, -Ă adj. atins de decrepitudine; ramolit, senil. (< fr. décrépit, lat. decrepitus) Vezi definitia »