Definita cuvantului clopoțel
CLOPOȚÉL, clopoței, s. m. 1. Diminutiv al lui clopot; spec. clopot mic (cu mâner) care se agită cu mâna (pentru a indica recreațiile la școală, pentru a chema pe cineva sau a anunța ceva etc.) sau care se agață de gâtul unor animale. 2. (La pl.) Nume dat mai multor plante erbacee cu flori mari, albastre, albe sau roz, în formă de clopot (1) (Campanula). – Clopot + suf. -el.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clopoțel
ÎNSURĂȚÉL, însurăței, s. m. Bărbat (tânăr) însurat de curând; (la pl.) soți (tineri) de curând căsătoriți. – Însurat2 + suf. -el. Vezi definitia »
IRIDOCÉL s. n. hernie a irisului (I, 2). (< fr. iridocèle) Vezi definitia »
REBÉL, -Ă adj., s.m. și f. Participant la o rebeliune; (cel) care ațâță la revoltă. ♦ Nesupus, recalcitrant. // adj. 1. (Fig.; despre o boală) Care nu cedează în urma unui tratament medical; care se vindecă greu. 2. (Despre păr) Care nu stă pieptănat. [< fr. rebelle]. Vezi definitia »
ARHÁNGHEL, arhangheli, s. m. (În credințele mistice) Căpetenie a îngerilor. – Slav (v. sl. arhangelŭ < gr.). Vezi definitia »
FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir; firișor, firuț. – Fir + suf. -icel. Vezi definitia »