AERÁȚIE, aerații, s. f. Ventilație și răcire a cerealelor aflate într-un siloz cu ajutorul aerului¹ (1). [Pr.: a-e-] – Din fr. aération. Vezi definitia »

CITÁNIE, citanii, s. f. (Înv. și pop.) Citit, lectură (din cărțile bisericești înaintea credincioșilor). – Din sl. čitenije, četanije. Vezi definitia »

ASCHIMÓDIE, aschimodii, s. f. (Fam.) Persoană foarte urâtă (prin slăbiciune exagerată, statură mică etc.) – Cf. gr. ashimosini „urâțenie”. Vezi definitia »

REFLÉXIE s.f. 1. Fenomen de răsfrângere a unei raze luminoase sau sonore atunci când aceasta întâlnește o suprafață lucioasă sau dură. 2. Reflecție (1). ♦ (Fil.; la Locke, Leibniz) Cunoaștere a proceselor care se petrec înăuntrul conștiinței; întoarcere a conștiinței asupra ei însăși. [Gen. -iei, var. reflexiune s.f. / cf. fr. réflexion, lat. reflectio, reflexio]. Vezi definitia »

MĂCELĂRÍE, măcelării, s. f. 1. Prăvălie în care se vinde carne; căsăpie, meserniță. 2. (Înv.) Măcel. – Măcelar + suf. -ie, (2) din măcelări. Vezi definitia »