SOLFÉGIU, solfegii, s. n. Mică piesă muzicală fără cuvinte, compusă în vederea exercițiilor; exercițiu vocal executat fără cuvinte, menit să dezvolte auzul și deprinderea de a citi notele muzicale. – Din it. solfeggio. Vezi definitia »

obligatoriu Vezi definitia »

TESTIMÓNIU s.n. (Liv.) Mărturie, dovadă. ♦ (Concr.) Act, document care certifică ceva. [< lat. testimonium]. Vezi definitia »

avgíu, avgíi, s.m. (înv.) vânător militar în garda domnească Vezi definitia »

RIPÍDIU s. n. inflorescență cimoasă în formă de evantai. (< fr., lat. rhipidium) Vezi definitia »