gingíe (gingíi), s. f. – Țesut care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și a măselelor. – Mr. dzindzie, istr. (žinžire). Lat. gingῑva (Diez, I, 206; Pușcariu 721; Candrea-Dens., 745; REW 3675; DAR), cf. it., prov., port. gingiva (calabr. gringria), fr. gencive, sp. encía. În Trans. de Nord se folosește var. gingină, care explică și istr. Cf. ALR, I, 31. Din rom. provine ngr.τσιντσία (Murnu, Lehnwörter, 45). – Der. îngingia, vb. (a se face bobul de porumb; a prospera, a se îmbogăți). Vezi definitia »

REEXPOZÍȚIE s. f. (muz.) repetare a expoziției în forma de sonată clasică; (impr.) repriză (4). (< fr. réexposition) Vezi definitia »

AGROPEDOLOGÍE s. f. disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de sporire a fertilității solurilor. (< fr. agropédologie) Vezi definitia »

ALOTROPÍE s. f. Proprietate a unui element chimic de a exista în două sau mai multe forme care diferă între ele din punct de vedere fizic, iar, uneori, și din punct de vedere chimic. – Din fr. allotropie. Vezi definitia »

MIODINÍE s.f. Durere musculară, care apare în anumite cazuri de reumatism, nevralgie etc.; mialgie. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myodynie, cf. gr. mys – mușchi, odyne – durere]. Vezi definitia »