PROTÉZĂ s.f. 1. Aparat, piesă care înlocuiește un organ (sau o parte dintr-un organ) al corpului. ♦ Înlocuire chirurgicală a unui organ cu o piesă artificială. 2. (Fon.) Adăugare a unui sunet la începutul unui cuvânt fără ca acesta să-și schimbe înțelesul. [Var. prosteză s.f. / < fr. prothèse, cf. gr. prosthesis]. Vezi definitia »

CHIMIOSINTÉZĂ s.f. Chemosinteză. [Pron. -mi-o-. / < fr. chimiosynthèse]. Vezi definitia »

ALCĂTUIÁLĂ, alcătuieli, s. f. Alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat. [Pr.: -tu-ia-] – Alcătui¹ + suf. -eală. Vezi definitia »

chídă (chíde), s. f. – 1. Negură, ceață. – 2. Chiciură. – Var. chidie. Mag. köd „negură” (Cihac, II, 489). – Der. chida, vb. (a cădea chiciură). Vezi definitia »

CURATÉLĂ, curatele, s. f. Instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele. – Din fr. curatelle, lat. curatela. Vezi definitia »