Definita cuvantului personalism
PERSONALÍSM s. n. 1. atitudine a celui care ia în considerație numai interesele și punctele de vedere personale; subiectivism. 2. curent în filozofia contemporană, cu o tendință pronunțat fideistă, care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității și subordonate lui Dumnezeu. ♦ ~ energetic = variantă a filozofiei personaliste, creată între cele două războaie mondiale de C. Rădulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. (< fr. personnalisme)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu personalism
FAVORITÍSM s.n. Situație, sistem în care totul se obține prin favoruri și nu prin merite. [Cf. fr. favoritisme]. Vezi definitia »
PRERAFAELITÍSM s.n. 1. Doctrină estetică de la sfârșitul sec. XIX, care plasa apogeul picturii în operele predecesorilor lui Rafael. 2. Curent estetizant în literatura sec. XIX, care condamnă poezia decadentă, admițând literatura înaintașilor. [Pron. -fa-e-, var. prerafaelism s.n. / cf. fr. préraphaélisme < Rafael – pictor, sculptor și arhitect al Renașterii]. Vezi definitia »
POLEMÍSM s. n. Caracter polemic. – Polemică + suf. -ism. Vezi definitia »
NEOCATOLICÍSM s. n. doctrină a catolicismului, „mo-dernizată” prin introducerea unor teze menite să apropie și să adapteze vechile principii și teorii ale catolicismului. (< fr. néo-catholicisme) Vezi definitia »
ASCETÍSM s. n. 1. Concepție religioasă sau morală care preconizează un mod de viață extrem de auster, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuințelor materiale etc.; asceză. 2. Mod de viață preconizat de ascetism (1); viață austeră și retrasă pe care o duce cineva. – Din fr. ascétisme. Vezi definitia »