Definita cuvantului personalism
PERSONALÍSM s. n. 1. atitudine a celui care ia în considerație numai interesele și punctele de vedere personale; subiectivism. 2. curent în filozofia contemporană, cu o tendință pronunțat fideistă, care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității și subordonate lui Dumnezeu. ♦ ~ energetic = variantă a filozofiei personaliste, creată între cele două războaie mondiale de C. Rădulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. (< fr. personnalisme)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu personalism
TERMINÍSM s.n. (Fil.) Nominalism. [Cf. it. terminismo]. Vezi definitia »
NEOSPIRITUALÍSM s. n. curent în gândirea filozofică din Franța și Italia, care a imprimat interpretării și analizei aparatului conceptual al spiritualismului o direcție mai subiectivistă, de coloratură iraționalistă și antiintelectualistă. (< neo- + spiritualism) Vezi definitia »
ERETÍSM s. n. 1. excitație a sistemului nervos senzitiv. ♦ ~ cardiac = stare de hiperexcitabilitate cardiacă, la tineri, care se manifestă prin puls rapid și neregulat. 2. (fig.) exaltare violentă a unei pasiuni. (< fr. éréthisme, gr. erethismos) Vezi definitia »
MONOTEÍSM s. n. Sistem religios care recunoaște o singură divinitate. – Din fr. monothéisme. Vezi definitia »
FAUVÍSM s.n. Curent formalist în pictura franceză de la începutul sec. XX, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. [Pron. fo-vism, scris și fovism. / < fr. fauvisme]. Vezi definitia »