LICÉNȚĂ s. f. 1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acordă dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obținerea acestui titlu; diploma obținută. 2. contract prin care posesorul unui brevet de invenție acordă unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica invenția sa. 3. autorizație dată de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comerț, a unei anumite industrii sau pentru a importa și exporta mărfuri. 4. atitudine, purtare care întrece limitele bunei-cuviințe; lipsă de respect pentru formele obișnuite. 5. figură retorică prin care oratorul îndrăznește să arate preopinenților că e just ceea ce ei resping eronat. ♦ ~ poetică = abatere ușoară de la regulile de pronunțare și scriere corectă a cuvintelor, din necesități prozodice. (< fr. licence, lat. licentia) Vezi definitia »

CEUCÚȚĂ, ceucuțe, s. f. Diminutiv al lui ceucă. – Ceucă + suf. -uță. Vezi definitia »

jértfă (jértfe), s. f. – 1. Sacrificiu, ofrandă. – 2. Ofrandă, dar, prinos. – 3. Sacrificiu, jertfire. – 4. Victimă. – Var. (înv.) jertvă. Sl. žrŭtva (Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 157; Tiktin; DAR), cf. bg., rus., pol. žertva, sb. žrtva. – Der. jertfi, vb. (a sacrifica; a aduce o jertfă), der. intern; jertfitor, adj. (care sacrifică); jertfelnic, s. n. (altar păgîn; masă lîngă altar), din sl. žrŭtvĭnikŭ, cf. bg., rus. žertvennik, sb. žrtvenik. Vezi definitia »

DIACHÉNĂ s. f. fruct din două achene lipite. (< fr. diakène) Vezi definitia »

CUIRÁSĂ s. f. 1. armătură din plăci de oțel cu care se blindează navele de război; blindaj. 2. armură de oțel care protejează pieptul și spatele, folosită mai ales în evul mediu; platoșă. (< fr. cuirasse) Vezi definitia »