preadespúne, preadespún, vb. III (înv.) a fi cu mult mai presusus de cineva sau de ceva. Vezi definitia »

depúne (-n, -ns), vb. – 1. Despre oi și vaci, a făta. – 2. Despre oi și vaci, a fi fecundată. – 3. A depune, a lăsa. – Var. (sensurile 1 și 2) dăpune. Mr., megl. dipun „descind”. Lat. *dĕpōnĕre (Pușcariu 502; Candrea-Dens., 1463; REW 2572; Tiktin; Candrea; Scriban), cf. it. deporre, sp., prov. deponer, port. depôr. Este cuvînt popular, din fondul tradițional lat., cu primele sensuri. Cu toate uzurile care înseamnă „a depune” este neol. – Der. deponent, adj.; depunător, adj.; depozant, s. m., din fr. déposant; depozit, s. n., mr. dipozit, din it. deposito; depozita, vb.; depozitar, s. m.; depoziți(un)e, s. f., toate neol. Vezi definitia »

PROPULSIÚNE s. f. v. propulsie. Vezi definitia »

CIRCUMVALAȚIÚNE s. f. 1. întăritură împrejurul unei cetăți, a unei tabere etc. 2. șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat. (< fr. circonvallation) Vezi definitia »

VENERAȚIÚNE, s. f. v. venerație. Vezi definitia »