férigă (-gi), s. f. – 1. Specie de plantă criptogamă cu frunze mari late. – 2. Plantă, Barba-caprei (Spiraea filipendula). – Var. feregă (înv.) ferece, ferice. Mr. fearică. Lat. fĭlĭcem (Pușcariu 598; DAR; Candrea-Dens., 577), cf. sard. filige. – Der. firigea, s. f. (plantă, Barba-caprei, Spiraea filipendula). Din rom. provine pol. ferecina (Candrea, Elemente, 406). Cf. feliuță. Vezi definitia »

FOTOCATALÍZĂ s. f. cataliză selectivă, produsă de lumină. (< fr. photocatalyse) Vezi definitia »

NEȘÁNSĂ s.f. Întâmplare nefavorabilă; ghinion, nenoroc. [< ne- + șansă]. Vezi definitia »

LEPTOSPÍRĂ s.f. Protozoar spiril, agent patogen al leptospirozei. [< fr. leptospire]. Vezi definitia »

TIREOPTÓZĂ s.f. (Med.) Deplasare în jos a glandei tiroide. [Pron. -re-o-. / < fr. thyréoptôse]. Vezi definitia »