HAR, haruri, s. n. 1. (În religia creștină) Dar², ajutor spiritual, grație divină acordată omului. ◊ Expr. (Cu sensul religios atenuat sau pierdut) Har Domnului! exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru; slavă Domnului! ♦ Puterea sacramentală a preoților de a oficia actele de cult. 2. Calitate, însușire, dispoziție naturală care face pe cineva vrednic de admirație; p. ext. talent, vocație, dar². 3. (Înv.) Dar² sau răsplată acordată cuiva ca un semn de bunăvoință, ca o favoare deosebită. – Din sl. chari. Vezi definitia »

CATERPILÁR s.n. Tractor cu șenile, puternic, folosit mai ales la lucrări rutiere. [< engl. caterpillar – șenilă]. Vezi definitia »

MALÁR, malare, adj. (În sintagma) Os malar (și substantivat, n.) = fiecare dintre cele două oase ale craniului, situate în părțile laterale ale feței, dedesubtul orbitelor. – Din fr. malaire. Vezi definitia »

EXTRAJUDICIÁR, -Ă, extrajudiciari, -e, adj. (Despre o probă sau despre o procedură) Care se desfășoară sau se administrează în afara unui organ de jurisdicție. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. extrajudiciaire. Vezi definitia »

NENUFÁR, nenufari, s. m. (Bot.; livr.) Nufăr. – Din fr. nénuphar. Vezi definitia »