EPISTOLOGRÁF s. m. autor de scrisori. (< it. epistolografo) Vezi definitia »

EPITÁF s.n. Inscripție funerară; placă (de obicei din marmură) care cuprinde o inscripție funerară. ♦ Poezioară compusă cu ocazia morții cuiva. [Pl. -furi, -fe. / < fr. épitaphe, cf. lat. epitaphius, gr. epitaphion < gr. epi – deasupra, taphos – mormânt]. Vezi definitia »

TAHIGRÁF s.n. 1. (Mec.) Aparat înregistrator de viteze. 2. Tahograf folosit la întocmirea de planuri și hărți topografice. [Var. taheograf s.n. / < fr. tachygraphe, cf. gr. tachys – rapid, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

șteaf, șteafuri, s.n. (reg.) vânătaie. Vezi definitia »

STEREOAUTOGRÁF s. n. aparat pentru trasarea automată a curbelor de nivel și a liniilor de planimetrie după stereograme. (< fr. stéréoautographe) Vezi definitia »