GALOUBET [-LU-BÉ] s.n. mic flaut, drept, cu trei orificii, răspândit în Provence și Languedoc, acționat cu mâna stângă în timp ce dreapta bate o tamburină. (< fr. galoubet) Vezi definitia »

ACUMBÉT, -Ă, acumbeți, -te, adj. (Despre părți ale plantelor) Culcat. – După lat. accumbens, -ntis. Vezi definitia »

GIPAÉT s. m. pasăre mare de pradă care trăiește pe înălțimile munților; vultur bărbos, zăgan. (< fr. gypaète) Vezi definitia »

TRÓSNET, trosnete, s. n. Trosnitură; pocnet. – Trosni + suf. -et. Vezi definitia »

OȚÉT s. n. Lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat, întrebuințat în alimentație drept condiment sau conservant. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva cu ou și cu oțet = a batjocori, a ocărî pe cineva. – Din sl. ocĩtŭ. Vezi definitia »