Definita cuvantului clorotic
CLORÓTIC, -Ă, clorotici, -ce, adj., s. m. și f. (Om) bolnav de cloroză; p. ext. (om) palid, anemic, bolnăvicios, fără vigoare, firav. – Din fr. chlorotique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clorotic
duhóvnic (duhóvnici), s. m. – Confesor, părinte spiritual. – Megl. dovnic. Sl. duchovĭnikŭ, bg. duhovnik, din sl. duchŭ „spirit”, cf. duh. – Der. duhovnicesc, adj. (confesional; spiritual); duhovnicește, adv. (spiritual); duhovnici, vb. (a spovedi, a confesa); duhovnicie, s. f. (misiunea de a spovedi). Vezi definitia »
AGRONÓMIC, -Ă, agronomici, -ce, adj. Care ține de agronomie, privitor la agronomie. – Fr. agronomique. Vezi definitia »
METEOROBIOLÓGIC, -Ă, meteorobiologici, -ce, adj. De meteorobiologie. [Pr.: -te-o-ro-bi-o-] – De la meteorobiologie. Vezi definitia »
MUSÓNIC, -Ă, musonici, -ce, adj. Referitor la muson, al musonilor; legat de muson. – Muson + suf. -ic. Vezi definitia »
COMÓRNIC, comornice, s. n. (Înv.) Celar la stână. – Din pol. komornik. Vezi definitia »