AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec. 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe, tot lipsit de unitate. – Din amesteca + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

SULFAMÍDĂ s. f. medicament dintr-o serie de substanțe organice cu bază de sulf, cu acțiune antiinfecțioasă, antidiabetică și diuretică. (< fr. sulfamide, germ. Sulfamid) Vezi definitia »

pișpirícă, pișpiríci, s.m. și f. 1. (pop. și fam.) persoană mică (de statură) slabă, prizărită sau neînsemnată. 2. (reg.) pietricică plată aruncată de copii pe suprafața apei, cu salturi numeroase; pițârig. Vezi definitia »

ZĂPOÁDĂ s. f. (Var.) Zăpodie. (din sl. zapodŭ = ascunzătoare) Vezi definitia »

báră (báre), s. f. – Bucată lungă de lemn sau de metal. Fr. barre. La unele jocuri de copii, se aude cu fonetismul fr., bar. – Der. bara, vb. (a închide, a împiedica, a intercepta), pe baza fr. barrer; baraj, s. n. (stăvilar, zăgaz), din fr. barrage. Vezi definitia »