Definita cuvantului clorură
CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorura mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clorură
MITÉNĂ, mitene, s. f. Mănușă care acoperă numai o parte a mâinii, lăsând descoperite ultimele două falange ale degetelor. – Din fr. mitaine. Vezi definitia »
SOÁCRĂ, soacre, s. f. Mama unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ◊ Soacră-mare = mama mirelui. Soacră-mică = mama miresei. – Lat. socra (= socrus). Vezi definitia »
OLEÍNĂ s.f. 1. Substanță lichidă care se găsește în uleiuri și în grăsimile animale și vegetale și care rezultă din combinarea acidului oleic cu glicerina. 2. Acid oleic tehnic, obținut la scindarea grăsimilor prin hidroliză. [Pron. -le-i-. / < fr. oléine]. Vezi definitia »
ajutor de băgător în seamă expr. persoană cu un rol insignifiant într-o instituție Vezi definitia »
ELECTROVALÉNȚĂ, electrovalențe, s. f. Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorită forțelor de atracție dintre aceștia. – Din fr. électrovalence. Vezi definitia »