FOILETONISTÍC, -Ă, adj., s. f. 1. Adj. De foileton. 2. S. f. Arta de a scrie foiletoane. 3. Totalitatea foiletoanelor unui autor. [Pr.: fo-i-] – Foiletonist + suf. -ic. Vezi definitia »

PISTÓRNIC, (1) pistornice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 2. S. m. (în forma pristolnic) Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele stelate și păroase și cu florile galbene, ale cărei fructe se întrebuințează ca sigiliu pentru însemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pristólnic s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

STOECHIOMÉTRIC, -Ă, stoechiometrici, -ce, adj. Care aparține stoechiometriei, privitor la stoechiometrie. [Pr.: -chi-o-. – Var.: stoichiométric, -ă adj.] – Din fr. stoechiométrique. Vezi definitia »

MALÁRIC, -Ă, malarici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de malarie (cronică). 2. Adj. Care aparține malariei, privitor la malarie. – Din it. malarico. Vezi definitia »

ÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit în optică; o centru ~ = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale și nodale și prin care poate trece o rază de lumină nedeviată; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanță ~ activă = substanță care își rotește planul de polarizare când este străbătută de lumină polarizată liniar. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale. ♦ ~ electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea și interpreta faptele și fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik) Vezi definitia »