TĂLPÍG, (1, 2) tălpige, s. n., (3, 4) tălpigi, s. m. 1. S. n. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut cu ajutorul cărora se schimbă ițele. 2. S. n. Fiecare dintre cele două suporturi laterale curbate cu care sunt prevăzute unele scaune fără picioare. ♦ Fiecare dintre tălpile unei sănii. ♦ Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stâlpii unei galerii de mină pentru a împiedica pătrunderea stâlpilor în talpa galeriei. 3. S. m. Încălțăminte rudimentară alcătuită dintr-o talpă de lemn și o baretă de piele petrecută pe deasupra labei piciorului. 4. S. m. Șosetă foarte scurtă de damă care acoperă numai laba piciorului. [Var.: tălpíc s. m. și n., tălpícă s. f.] – Talpă + suf. -ig. Vezi definitia »

BRAUNSCHWEIG [bráunșvaic], oraș în N Germaniei (Saxonia Inferioară), la E de Hanovra; 330 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicații. Siderurgie, constr. de mașini (automobile, mașini de calcul), aparate optice; textile; conserve. Catedrală (sec. 12), primăria veche (sec. 13-15). Muzee. Universitate. Fundat în 1031. Vezi definitia »

sulíg, -ă, s.f. și m. (reg.) 1. (s.f.) tulpină tânără a stufului, care apare primăvara la un nod al rizomului. 2. (s.m.) țurțur de gheață. Vezi definitia »

PRODÍG, -Ă adj. (Liv.) Risipitor, cheltuitor. [< fr. prodigue, cf. lat. prodigus]. Vezi definitia »

GIG, giguri, s. n. Ambarcație sportivă cu scaune rulante, folosită la învățarea canotajului. – Din engl. gig. Vezi definitia »