poárcă², poárce, s.f. (reg.) pălărie sau căciulă uzată. Vezi definitia »

PROCATALÉPSĂ s. f. figură de stil, constând în dislocarea și anticiparea unui membru al propoziției subordonate, îndeosebi a subiectului, și introducerea lui în propoziția regentă, ca obiect direct sau indirect al acesteia. (< fr. prokatalepsis, anticipare) Vezi definitia »

DÉLĂ, dele, s. f. (Înv.) 1. Acțiune judiciară, proces, cauză (3). ◊ Expr. A da în (sau într-o) delă = a intra în bucluc. 2. Dosar. – Rus. delo. Vezi definitia »

întâmpinătúră s.f. (înv.) 1. întâmpinare. 2. boală de oameni (durere cumplită de cap, cu vâjâieli, cu pocnituri în urechi; junghiuri la toate încheieturile corpului; lumbogo, sciatică, reumatism poliarticular). 3. boală de vite. Vezi definitia »

PÍLĂ¹, pile, s. f. Unealtă de oțel călit, având una sau mai multe fețe prevăzute cu numeroși dinți mărunți și ascuțiți, folosită la ajustarea manuală sau mecanică a unor obiecte dure. ♦ Ustensilă metalică în formă de lamă cu suprafața crestată, folosită la netezirea unghiilor (după tăierea lor). – Din sl. pila. Vezi definitia »