CRÉIER, creieri, s. m. 1. Partea cea mai importantă a sistemului nervos central la animale, organ al gândirii și al conștiinței la om, situat în cutia craniană și compus din trunchiul cerebral, creierul mic și emisferele cerebrale. ◊ Creierul mic = parte a creierului situată in regiunea posterioară și inferioară a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situată în regiunea anterioară și superioară a craniului. 2. Fig. Minte, inteligență, judecată. ♦ Element care organizează și conduce o acțiune. 3. (În expr.) Creierii (sau creierul) munților = locurile cele mai înalte și mai greu accesibile ale munților. [Var.: (înv.) críer s. m.] – Lat. c(e)rebellum. Vezi definitia »

-MÉR Element secund de compunere savantă, cu semnificația „parte”. [< fr. mère, cf. gr. meros]. Vezi definitia »

POLISIÉR, polisiere, s. n. (Franțuzism) Roman sau film polițist. [Scris și: policier. – Pr.: -si-er] – Din fr. policier. Vezi definitia »

COROLIFÉR, -Ă adj. (despre flori) cu corolă. (< fr. corollifère) Vezi definitia »

CLÍPER, clipere, s. n. Navă rapidă cu pânze, de mari dimensiuni, cu cel puțin trei catarge și cu puntea superioară mult ridicată la proră și la pupă. – Din fr., engl. clipper, germ. Klipper. Vezi definitia »