INVESTÍȚIE, investiții, s. f. 1. Plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale etc., cu scopul obținerii de profituri; (concr.) capitalul plasat. 2. Alocare (de către stat) a unei sume și a altor mijloace materiale pentru crearea de noi fonduri fixe, pentru lărgirea, reutilarea și modernizarea celor existente; (concr.) suma alocată, fondurile alocate. [Var.: investițiúne s. f.] – Din germ. Investion, rus. investițiia. Vezi definitia »

SCÓRIE s. f. 1. reziduu la extragerea metalelor din minereuri și la topirea metalelor; zgură. 2. produs vulcanic spongios cu aspect de zgură. 3. strat de oxid pe suprafața unei piese de oțel încălzite la temperaturi înalte. 4. (fig.) imperfecțiune, defect. (< fr. scorie, lat. scoria) Vezi definitia »

AMINEMÍE s. f. prezența în sânge a bazelor aminice. (< fr. aminémie) Vezi definitia »

ECOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază raporturile dintre organisme și mediul în care se dezvoltă și trăiesc. ◊ (În sociologie) Ecologie umană = studiul relațiilor dintre fenomenele sociale și spațiile în care sunt cuprinse. [Gen. -iei. / < fr. écologie, cf. gr. oikos – casă, logos – știintă]. Vezi definitia »

MEDIÁȚIE s. f. acțiunea de a media; mediere. ◊ intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale, unei persoane oficiale în vederea aplanării sau prevenirii unui conflict. (< fr. médiation) Vezi definitia »