ficát (ficáți), s. m. – Organ situat în partea dreaptă a abdomenului, cu funcții importante în organism. – Mr. h’icat, istr. ficǫt. Lat. fῑcātum (Diez, I, 174; Pușcariu 603; Candrea-Dens., 601; REW 8494; DAR; Battisti, III, 1613; Rohls, Differenzierung, 18), cf. sard. figáu, ven. figá. Se știe că toate formele romanice reprezintă în general un i tonic. Este cuvînt puțin frecvent în Basarab. și Bucov. (ALR, I, 46). Cf. G. Paris, Misc. Ascoli, Florencia, 1901, 41-63. Der. ficățel, s. m. (Banat, tobă); forma ficățel, pe care o indică DAR, bazată pe Damé, pare o eroare. – Din rom. provine sb. pikat (Candrea, Elemente, 407). Vezi definitia »

PROTONOTARIÁT s. n. funcția și demnitatea de protonotar. (< it. protonotariato) Vezi definitia »

UNISEXUÁT, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care are organe de reproducere numai de un singur sex. [Pron. -xu-at. / cf. fr. unisexué]. Vezi definitia »

INTERNÁT s. n. 1. instituție anexă a unei școli care asigură elevilor locuință și masă. 2. stagiu de pregătire a studenților în medicină în practică retribuită în clinică sau spital. (< fr. internat) Vezi definitia »

RETICULÁT, -Ă adj. Reticular. ◊ Formație reticulată = formație anatomică situată între tubul rahidian și mezencefal. [Cf. fr. réticulé]. Vezi definitia »