CÓSMOS s. n. 1. Spațiu cosmic; univers. 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul. – Din fr. cosmos. Vezi definitia »

AUTOCRÓS s.n. Cros (1) pentru mașini. (din auto² + cros) Vezi definitia »

NOROCÓS, -OÁSĂ, norocoși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care are noroc (2), căruia îi reușesc toate; norocit (1). 2. (Despre acțiuni) Care decurge sau se încheie în mod favorabil; norocit (2). ♦ Care aduce cuiva noroc. – Noroc + suf. -os. Vezi definitia »

MEGACÉROS s. m. mamifer rumegător fosil din familia cerbului, cu coarne late, din epocile glaciare din cuaternar. (< fr. mégacéros) Vezi definitia »

SPÉOS s.n. (Ist.) Denumire dată templelor și mormintelor subterane din Egiptul antic. [Pron. spe-os. / < fr. spéos, cf. gr. speos – grotă subterană]. Vezi definitia »