TRINITARIÁN, -Ă s. m. f. 1. nume dat celor care acceptă dogma trinității. 2. călugăr din ordinul monahal al Sfintei Treimi, înființat în sec. XII în scopul eliberării creștinilor căzuți în captivitate la musulmani; trinitar. (< engl. trinitarian) Vezi definitia »

bolocán, bolocáni, s.m. (reg.) om prost, netot. Vezi definitia »

EPICRANIÁN, -Ă adj. Care înconjură craniul. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. épicrânien]. Vezi definitia »

werfenián² (-ni-an) s. n. Vezi definitia »

SATLUNGEÁN, -Ă, satlungéni, -e, s.m., adj. v. satulungean. (/Sat/u/lung/ (n.pr.) + suf. -ean) Vezi definitia »