pliu [iu pron. iŭ] s. n., art. plíul; pl. plíuri Vezi definitia »

COMINATÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care conține amenințarea cu o sancțiune, care amenință cu pedeapsa în caz de contravenire la o clauză. ◊ Clauză cominatorie = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune cominatorii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract. [< fr. comminatoire, lat. comminator – care amenință]. Vezi definitia »

cuéjdiu, cuéjde, s.n. (reg.) pârâu, gârlă. Vezi definitia »

Heliu, element chimic; Vezi definitia »

VALETUDINÁRIU s. n. infirmerie într-o casă romană mare. ◊ spital al unei tabere romane. (< lat. valetudinarium) Vezi definitia »