capîntórtură (capîntórturi), s. f. – Pasăre, sucitoare. Formație internă pe baza lui cap și un al doilea element der. din lat. torquere. Trebuie pornit, probabil, de la *capîntort (pentru întort, azi întors, cf. tort), schimbat prin analogie cu *tortură (‹ lat. turtur), forma primitivă de la turturea, cf. it. tortola. Pentru compunere, ct. it. torcicollo, fr. torcol, sp. torcecuella; în rom., aceeași pasăre se numește vărtecap sau sucitoare, care se referă la aceeași caracteristică. Vezi definitia »

pújlă, pújle, s.f. (reg.) 1. potaie. 2. persoană neascultătoare și leneșă; pușlama, haimana, pujlău. 3. femeie de moravuri ușoare. 4. plantă denumită și coada calului. 5. fânaț care se cosește o singură dată pe an. Vezi definitia »

încovârlăcitúră, încovârlăcitúri, s.f. (reg., înv.) încolăcitură; învârtitură. Vezi definitia »

MUSELÍNĂ s.f. Țesătură fină de bumbac sau de mătase transparentă. ♦ Stofă fină de lână. [Var. muslin s.n., muslină s.f. / < fr. mousseline, cf. Mosul – oraș în Irak]. Vezi definitia »

coșáră, coșáre, s.f. (reg.) coș, coșniță, coșarcă. Vezi definitia »