STÁNȚĂ¹, stanțe, s. f. Strofă cu înțeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate ritmică. ♦ (La pl.) Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus; p. gener. poezie. – Din fr. stance, it. stanza. Vezi definitia »

GIRUÉTĂ s. f. instrument meteorologic pentru măsurarea direcției și intensității vântului; anemoscop. (< fr. giruette) Vezi definitia »

sómină, sómini, s.f. (reg.) 1. par care se așază orizontal pe furci, pentru a forma pătulul de fân. 2. bârnă mai subțire de care se leagă lanțul căldării la cuptor. 3. bârnă lungă care unește căpriorii casei. 4. (în forma: sumină) parte a podului unei case construită pe capetele ieșite în afară ale grinzilor. 5. scobitură în malul unei ape, unde stau peștii. 6. ascunzătoare, gaură de șobolan, de cârtiță etc. Vezi definitia »

vânzoleálă s. f., g.-d. art. vânzolélii; pl. vânzoléli Vezi definitia »

CÚPĂ² s.f. 1. (Franțuzism; în croitorie) Tăietură, croială. 2. (La jocul de cărți) Tăierea, separarea cărților în două părți. [< fr. coupe]. Vezi definitia »