BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, subst. 1. S. n. Examen general pentru absolvenții liceului, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituție de învățământ superior. ◊ Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at] – Din fr. baccalauréat. Vezi definitia »

OBSCURIZÁT, -Ă, obscurizați, -te, adj. Care a devenit obscur; obscurat. – V. obscur. Vezi definitia »

BIFAZÁT adj.n. (Despre un curent electric) Difazat. [Cf. fr. biphasé]. Vezi definitia »

TIGRÁT, -Ă, tigrați, -te, adj. Cu dungi mai închise (ca ale tigrului). – Din fr. tigré. Vezi definitia »

ÎNCĂPĂSTRÁT, -Ă, încăpăstrați, -te, adj. Cu căpăstrul pus. [Var.: (reg.) încăpăstrít, -ă adj.] – V. încăpăstra. Vezi definitia »