Definita cuvantului planator
PLANATÓR s. n. piesă componentă a unei matrițe pentru ambutisarea tablei, care presează marginea acesteia spre a împiedica formarea cutelor. ◊ ciocan pentru a face plană fața unui obiect. (< plana + -tor)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu planator
ATENUATÓR, atenuatoare, s. n. Dispozitiv electric pasiv, destinat să realizeze reducerea nivelului unui semnal. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. atténuateur. Vezi definitia »
ÎNFIETÓR, -OÁRE, înfietori, -oare, s. m. și f. Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator. [Pr.: -fi-e-] – Înfia + suf. -tor. Vezi definitia »
sămăluitór, sămăluitoáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) capabil, destoinic. 2. (adj., s.m.) (persoană) care calculează, socotește, apreciază, estimează, sămăluiește. 3. (adj., s.m.) (ființă) care chibzuiește, judecă, sămăluiește. Vezi definitia »
SIMPLIFICATÓR, -OÁRE, simplificatori, -oare, adj. Care simplifică. – Din fr. simplificateur. Vezi definitia »
REFLECTÓR s.n. Aparat construit astfel încât să poată reflecta lumină, raze infraroșii sau ultraviolete etc. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; (p. ext.) proiector. [Cf. fr. réflecteur]. Vezi definitia »