RĂZUITÓR, -OÁRE, (1) răzuitoare, s. n. (2, 3) răzuitori, s. f. 1. S. n. Unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. S. f. Răzătoare. 3. S. f. Unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța). ♦ Mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit. ♦ Unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -itor. Vezi definitia »

SFIDĂTÓR, -OÁRE adj. care sfidează. (< sfida + -tor) Vezi definitia »

DISIPATÓR s. n. corp, sistem tehnic disipativ. ♦ ~ hidraulic de energie = element al unei construcții hidrotehnice destinat a reduce viteza curenților de apă în aval de un baraj, de un deversor etc. (< fr. dissipateur) Vezi definitia »

SPORITÓR, -OÁRE, sporitori, -oare, adj. (Rar) Care are spor², care progresează. – Spori + suf. -tor. Vezi definitia »

SFĂNȚIȘÓR, sfănțișori, s. m. Diminutiv al lui sfanț. – Sfanț + suf. -ișor. Vezi definitia »